DESPRE SATUL NATAL. POPEȘTII DE JOS, RAIONUL DROCHIA (P.2)

Luna pe cer

Luna pe cer seara

Nopțile la Popești sunt extrem de diferite față de cele de la oraș. Un concert întreg de sunete începe odată cu lăsarea întunericului, iar pentru cei care locuiesc în apropierea bălții, simfonia e și mai variată: greieri, broaște, păsări. Deasupra e cerul cu miliarde de stele, care sincer să fiu am și uitat cum arată în toată splendoarea sa. Totul este exact ca în lirica eminesciană. Doar codrul lipsește. Or, el probabil a dispărut din părțile noastre odată cu geto-dacii.  

Felinar ce nu mai functioneaza

Felinar ce nu mai functioneaza

Nopțile fără lună sunt întunecoase de-a binelea. Iluminatul public este aproape inexistent. Cîteva felinare funcționează pe ulița din centrul satului, consumul de electricitate fiind achitat din bani publici. Anii trecuți oamenii erau stimulați să-și tragă felinare la porți, care să lumineze drumurile, pentru că primăria le subvenționa consumul de energie. Acum însă trăim alte vremuri, bani în bugetele locale se găsesc cu țîrîita, astfel încît iluminatul public în sate devine un lux, permis de puțini.

Casa batraneasca cu stapani decedati

Casa batraneasca cu stapani decedati

Scriam în postarea precedentă că satul se stinge. Sper să fiu înțeles corect, asta nu înseamnă că peste un an sau doi nu va avea cine duce mortul la groapă. De bine, de rău, în Popeștii de Jos sunt vreo două mii de locuitori, un număr similar fiind și în Popeștii de Sus. Însă trendul este unul ca peste tot în Moldova – negativ. Pînă și preoții din sat recuosc că au ajus să fie solicitați cu muult mai des la înmormîntări, decît la botezuri.

Am remarcat că în ultimii ani s-a majorat numărul gospodăriilor în care e prezent cel puțin un mijloc de transport. Chiar zilele trecute un vecin de-a lui tata și-a luat un Moskvich cu 2000 de lei. Mohoriciul încă nu s-a terminat, respectiv, fericitul posesor încă nu s-a trezit.

Masina pe strada din centrul satului

Masina pe strada din centrul satului

Tractoras

Tractoras

Popeștenii au predilecție pentru furgonete, din alea, folosite pentru transportul de mărfuri. Altminteri, mulți optează pentru sedanuri de toate mărcile și culorie. La acesta e de dorit de găsit „prițep”, un fel de ataș pe două roți pentru a aduce roada de pe deal. Tractoare și camioane sunt în număr mai mic. În ceea ce privește transportul ecologic, calul și căruța, aceasta reprezintă o opțiune serioasă pentru foarte mulți consăteni.

Transport ecologic pe ulitele satului

Transport ecologic pe ulitele satului

Ca să îți faci ideie cu ce mașini se plimbă popeștenii e suficient să vii la toc, atunci cînd se împarte grîul. Teritoriul acestuia se umple de oameni, cai și mașini, un adevărat show auto.

Camionul aduce griul

Camionul aduce graul

Dincolo de acest aspect, împărțitul grîiului e și ăsta un fel de „must see” în satele moldovenești, iar Popeștii de Jos nu e o excepție. Marea majoritate a pămînturilor de la noi sunt arendate de o companie, care le oferă în fiecare an oamenilor produse agricole, pentru fiecare cotă de pămînt.

Oamenii se arunca cu sacii sub graul ce se scurge din remorca

Oamenii se arunca cu sacii sub graul ce se scurge din remorca

Grîul se aduce cu camionul pe durata unei săptămîni ca toți să reușească să-l ia. Pînă vine mașina, oamenii stau de vorbă, glumesc, însă de îndată ce camionul cu grîu a intrat pe teritoriul tocului, începe forfota cea mare. Cei mai nerăbdători se pregătesc ca Usain Bolt înaintea startului olimpic. Sacii în mîini și privirea ațintită spre șofer. Imediat ce acesta intredeschide remorca și grîiul începe să curgă, oamenii să năpustesc ca lăcustele să-l tragă în saci. Nimeni nu se gîndește că dacă cedează un șurub, 30 de tone de grîu îi vor acoperi pe loc. Principalul e ca sacii să fie umpluți cît mai rapid și trași cît mai aproape de cîntar.

La cantar

La cantar

Acolo e deja altă istorie. Fiecare își păzește cu sfințenie rîndul și moarte celui care încearcă să treacă șmecherește. Atunci auzul îți e delectat de folclorul popular, începînd cu: „Măi ighiotule, undi ti baji?”, continuînd cu: „Dumnezăi măti, cînd îț trag o caldare în cap, ap ai să vez tu!” ș.a.m.d. Dar toate se uită pînă a doua zi. Aici nu e timp de ținut minte cu cine te-ai înjurat ieri, căci mîine poți să mergi cu el cu vacile, de exemplu, și atunci nu ai cum să stai și să nu vorbești cu omul.

(vom continua)

 

Advertisements
This entry was posted in General. Bookmark the permalink.

2 Responses to DESPRE SATUL NATAL. POPEȘTII DE JOS, RAIONUL DROCHIA (P.2)

  1. Oleg Lacusta says:

    Mai putin placuta nota ironico-persiflatoare cu care ai (de)scris (un sat natal?).

Comments are closed.