PE URMELE LUI SAMUEL DE CHAMPLAIN

Acum cîteva zile, împreună cu niște buni prieteni, am plănuit să mergem într-o excursie în Quebec City, capitala provinciei în care am emigrat de ceva vreme. Zis și făcut. Duminică, la bordul unei Toyote, am plecat dis-de-dimineață spre Vechea Capitală, cum mai e numită metropola nordică. Ne-am făcut griji pentru vreme, mai ales că cerul arăta supărat, cu nori amenințători. Pînă la urmă ploaia a răbdat cît a putut și abia la întoarcerea noastră și-a “eliberat” cisternele de apă. Quebec City e un oraș mult mai mic ca Montrealul. Populația acestuia nu depășește 500 mii de oameni, iar întreaga regiune metropolitană numără aproape 800 mii de suflete. Principala atracție a urbei o constituie centrul istoric. Anume aici a fost prima noastră oprire. Am mers spre sediul Parlamentului provinciei, o clădire cu o aripă aflată în plin proces de reconstrucție, amănunt care nu știrbește însă din frumusețea  acesteia. În fața legislativului se află un havuz care mi-a amintit de cel situat în Grădina Publică “Ștefan cel Mare” din Chișinău. Peste drum – Citadela Quebec, vestigiile căreia atrag turiștii ca muștele. De notat că fortificațiile respective sunt unicele construite de europeni, la nord de Mexic. În 1985 situl a fost luat sub aripa UNESCO, astfel încât acum face parte din Patrimoniul Cultural Mondial.

Duminică a fost ultima zi a Festivalului “Nouvelle France”, astfel încît numărul localnicilor îmbrăcați în straie din secolele demult trecute a fost destul de impunător. E și normal. Multă lume care locuiește în regiune face bani de pe urma turiștilor.

Nici nu am reușit să facem prima sută de metri de la poarta cetății că s-a ivit primul prilej de a apela la aparatul de fotografiat. O ghiulea de pe timpul bombardamentelor britanice, iar asta se întâmpla prin sec.XVIII, a rămas “închleiată” de rădăcina unui arțar. Tulpina copacului a acoperit-o parțial, astfel încît se pare că obuzul se ascunde de privirile curioșilor, pe jumătate rușinat că nu a nimerit atunci ținta.

Străzile centrului istoric al orașului, înguste și pe alocuri pavate, amintesc de cele ale unor localități urbane din Europa. Automobilele, de la stil retro la ultimele noutăți de pe piața auto, împart frățește drumurile cu taxiurile “naturale”, trăsuri trase de cai, cu căruțași pe post de ghizi culturali.

În scurt timp am pășit în umbra Hotelului Chateau Frontenac, edificiu înălțat la granița sec.XIX și sec.XX după proiectul arhitectului american Bruce Price. În spatele lui se află Terasa Dufferin, lungă de peste 670 m. De aici se deschide o panoramă splendidă asupra fluviului St.Laurent care își duce alene apele la vale, spre Atlantic. Zeci de yahturi încearcă să prindă cu aripile desfăcute o boare de vînt, iar pe celălalt mal se întinde insula Orlean. Lîngă terasă se află statuia lui Samuel de Champlain. El a fost fondatorul orașului Quebec. El a fost Guvernatorului provinciei Noua Franță. El este considerat descoperitorul Marilor Lacuri. O personalitate istorică remarcabilă.

Am mai colindat preț de câteva ore străduțele umbrite ale Quebec-ului. Peste tot aceeași zarvă, asemănătoare, probabil, cele de pe vremea stră-stră-străbuneilor acestor oameni. Evident în tot acest răstimp am imortalizat tot ce ne-a ieșit în cale, inclusiv și pe noi. Nu de alta nu ne-a crede lumea :).

În fine. Gata cu istoria. Următoarea noastră destinație – Acuarimului din Quebec. Intrarea – $17. Sincer să fiu am avut alte așteptări. OK, am văzut un mini-show cu trei morse în rolul principal. Câteva foci înotau de zor într-o piscină, cam mică pentru ele. Doi urși polari dormeau duși, fără să atragă atenția la publicul numeros venit să-i vadă. Unul a mai avut totuși decența să ridice capul și să caște de vreo două ori, dealtfel credeam că nu sunt în viață. Acvariumul găzduiește mai multe tipuri de pești, chiar și doi rechini-leoparzi, însă la dimensiuni este cam mic. Oricum acesta reprezintă un punct de atracție pentru vizitatorii orașului.

Alta a fost senzația la cascada Montmorency situată la gura de vărsare a rîului cu același nume. Aceasta e cea mai înaltă din provincia Quebec. Măsoară 84 m în înălțime și e cu 30 de metri mai înaltă ca celebra Niagara. Aruncând o privire de pe podul suspendat în jos, surpriză!!!! O declarație de dragoste făcută de cineva … pre limba noastră cea română!

Am trăit o zi superbă. Mă gîndesc să revin într-un viitor apropiat în Quebec City. Sunt sigur, mai sunt încă atîtea de descoperit!

Mai jos – galeria foto.

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements
This entry was posted in General. Bookmark the permalink.