AUGUSTUL ATOMIC; HIROSHIMA ȘI NAGASAKI

wikipedia.org

Acum 65 de ani  orașul japonez Hiroshima a fost distrus aproape în totalitate în urma primului bombardament atomic din istoria omenirii. Circa 80 mii de oameni au pierit în rezultatul exploziei, alți 200 mii au decedat anii următori în rezultatul intoxicării cu radiații.
La Nagasaki, bombardamentul a ucis circa 60 mii de persoane instantaneu și alte 140 mii anii care au urmat. A fost pus începutul erei atomice, în care omenirea a fost de cîteva ori extrem de aproape să lunece în colapsul unui război nuclear.La cîți președinți l-au succedat pe Truman, doar primul șef de culoare de la Casa Albă a decis să acorde atenție

Photo: AFP

Photo: AFP

evenimentul comemorativ, astfel încît la ceremonia de ieri de la Hiroshima a fost prezentă pentru prima dată o delegație oficială, în frunte cu ambasadorul american la Tokyo, John Roos. Poate vom asista cîndva și la prezentarea scuzelor oficiale din partea poporului american – poporului japonez, pentru măcelul nuclear?
Pe 6 august la Hiroshima a fost multă lume. Mii de lumînări au fost aprinse în memoria celor decedați. Toți au comemorat trecutul or asta înseamnă să te angajezi pentru viitor.

Întâlnirea cu Hiroshima

de Eugen Jebeleanu


Pãmânt, pãmânt tãcut.
Tãcutã,
cu pielea pârjolitã, cu statura goalã,
iertare, Hiroshima…
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o ranã, rupe-o cicatrice…
Iertare pentru fiece privire,
ce – chiar de-i mângâioasã – doare…
Iertare pentru fiece cuvânt
ce tulburã vãzduhu-n care-ți cauți
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduți.
Mormânt
inexistent… Vânt… vânt… vânt… vânt…

Și glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
numai în amintire…
O, cimitire
inexistente… inexistente…
De vrei sã plângi, sã nu poți strânge-n braþe
mãcar o urnã, un mormânt mãcar…

Unde ți-s pruncii, Hiroshima? Poate
în oceanul
de-argint nepãsãtor…
Poate-n cavoul infinit
al cerului…
Sau, poate, chiar pe-acest pãmânt
pe care-l calc…

Fiece pas ce-l fac, îl fac cu teamã…
Fiece palmã de pãmânt
ascunde-un catafalc…
Parc-a strigat pãmântul
cãlcat de mine: – “Mamã…”

Oh, aripi dã-mi, vãzduhule de smalț,
sã fiu ușor ca tine, sã mã-nalþ,
sã nu ating cu pasul nici o ranã,
sã taie-aripa-mi cerul, îngerește…

…Dar, scãpãrând din miile-i de rãni,
se-apropie de mine Hiroshima,
se-apropie și se înclinã lin
și-mi face semn:

– “Poftește, prietene,
și vezi ce-a fost,
ce e,
și povestește…”

Volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958

Advertisements
This entry was posted in General, Politic. Bookmark the permalink.